Aproape de finalul unei săptămâni pline și agitate, site-ul nostru oficial vă propune un interviu cu președintele secției de baschet de la SCM Timișoara, Ilie Trițoiu. Vom încerca să facem lumină în ceea ce privește latura sportivă, urmând ca într-un viitor nu îndepărtat să lămurim și chestiunile administrative legate de decizia BAT făcută publică în această lună. 

 

Situația este delicată la clubul viola, după declarațiile antrenorului principal privitoare la restanțele salariale. Din punctul de vedere al administrației cum se vede?

Situația este doar parțial delicată. Este departe de a fi neagră, așa cum a prezentat-o antrenorul echipei la conferința de presă de după meciul cu Galațiul. În primul rând vreau să lămuresc un lucru foarte important: la acea conferință s-a spus că ultimul salariu plătit a fost … din noiembrie. Lumea a fost un pic indusă în eroare. Într-adevăr, ultimul salariu plătit a fost cel aferent lunii noiembrie, dar să nu uităm că băieții au luat banii și în decembrie, și în ianuarie, și în februarie, iar joi (n.r. 15 martie) a intrat încă un salariu, cel pentru decembrie 2017. Ca să fiu explicit și să cunoască toată lumea situația exactă, în decembrie s-a plătit luna septembrie, în ianuarie s-a plătit octombrie, în februarie s-a achitat noiembrie, iar acum s-a plătit salariul pentru luna decembrie, ceea ce înseamnă că am încheiat socotelile pentru anul 2017. Au rămas restante lunile ianuarie și februarie, dar nu aveam cum să plătim, pentru că bugetul local s-a votat doar în martie. Situația nu este atât de dramatică ori de neagră, cum a fost expusă.

S-a vorbit și despre jucători care stau în întuneric și și-au plătit chiria din buzunarul propriu…

Și aici adevărul este undeva la mijloc. Într-adevăr, am avut această problemă, cu cei care administrează acel corp de apartamente în care stă o parte dintre jucătorii echipei, dar au fost mai mult … răutăți. Au fost chestiuni de moment: au întrerupt curentul dimineața, ca un avertisment, și l-au repornit după-amiaza. Avem și acolo probleme, însă pe unele dintre ele le-am rezolvat din chiar din propriul buzunar, atât eu, cât și colegii mei din club. Gen facturi de curent, chirii, utilități, deși era problema jucătorilor, pentru că au aceste cheltuieli incluse în contractul lor. Nefiind cu plățile la zi, în luna respectivă, când s-a facturat, nu au dorit să plătească și am achitat noi. 

Deci perioada dificilă a fost în toamna anului trecut…

Da, perioada grea a fost în octombrie și noiembrie 2017, când am făcut eforturi foarte mari, chiar supraomenești, toți dintre noi, ca lucrurile să fie în regulă. Am resimțit din plin acea perioadă, dar din decembrie am intrat într-un ritm constant. Sunt patru luni consecutive în care s-au făcut plăți, așa că nu se poate spune că suntem într-o situație fără ieșire. Se fac eforturi din partea tuturor, a celor din club și a celor din Primărie, ca lucrurile să revină la normalitate.
 

De ce credeți că a venit această reacție a antrenorului, a jucătorilor?

Lucrurile au fost supraevaluate; realitatea este alta. Ei trebuie să-și asume reacția, iar noi să vedem ce avem de făcut ca totul să fie bine pentru toată lumea.

 

”Din punct de vedere sportiv, echipa este pe un drum foarte bun”

Care va fi în continuare graficul plății salariilor?

Avem promisiuni că în luna martie s-ar mai putea plăti un salariu restant, cel pentru ianuarie, după care în aprilie eu cred că se va intra în normalitate. Dacă e să fim foarte riguroși, noi în acest moment avem doar o lună de întârziere, căci salariul se achită cu începere din ziua de 15 a lunii următoare, moment din care noi avem la dispozție 30 de zile pentru a face plata. Un lucru foarte important pe care aș dori să-l priceapă toată lumea este și faptul că în subordinea Primăriei nu se află doar clubul sportiv, SCM-ul, ci și regii și societăți importante pentru oraș și pentru buna lui funcționare și care au și ele problemele lor. De aceea, fac apel la toți jucătorii să înțeleagă exact situația, deoarece se fac eforturi foarte mari pentru rezolvarea tuturor problemelor.  

Este în acest moment echipa capabilă să obțină rezultate bune în ultimele două etape din sezonul regular și în Top 6?

Din punct de vedere sportiv, echipa este pe un drum foarte bun. Suntem foarte mulțumiți de rezultate. Consider că meciul cu Phoenix Galați a fost o sincopă și aici aș vrea să lămuresc un aspect, pentru că au sărit toți ”specialiștii” să spună  ba că a fost blat, ba că s-a jucat la pariuri… Total eronat! Să nu luăm din meritele băieților și antrenorilor, pentru că – repet – din punct de vedere sportiv, suntem foarte mulțumiți. Îmi doresc ca lumea să vină alături de noi, pentru că asta este cel mai important. Din păcate, în acest sezon atmosfera din tribună a fost cea mai tristă. Echipa este pe un drum bun, rezultatele sunt pe măsură, dar susținerea publicului este ca inexistentă. 

Care va fi obiectivul pentru Top 6?

În această perioadă ne dorim să câștigăm un număr cât mai mare de jocuri, pentru a obține o clasare cât mai bună la startul play-off-ului. Așa cum am spus la începutul sezonului, primul obiectiv este calificarea în Top 6, pe care l-am bifat, după care următoarea țintă este calificarea în semifinale. 

 

Echipa noastră va începe duminică al 31-lea sezon consecutiv în elita baschetului masculin românesc, printr-un meci în deplasare, la Pitești. Elba Timișoara promova în 1987 în Divizia A și deschidea calea unor decenii la rând de partide în primul eșalon.

Cristian Bota, actualul antrenor secund al echipei noastre, era un junior în vârstă de 19 ani la momentul promovării și încă unul foarte talentat. Lumea baschetului spunea pe atunci că are un munte de talent și o mână extrem de fină.

- Cristi, cum a fost promovarea din mai 1987?

A fost un sezon 1986/1987 foarte bun în divizia B, deși clubul abia se organizase. Turneul final de promovare a avut loc la Arad și a fost foarte palpitant. Am câștigat două partide și am pierdut una, linie de clasament care ne-a permis să promovăm.

- Turneul de promovare s-a dovedit unul foarte bun și pentru tine personal …

Da, am făcut jocuri bune. Pe atunci nu se ținea statistica, dar sora mea se afla în tribună și aduna punctele marcate de mine. Am avut o medie de circa 30 de puncte în cele trei jocuri de la turneul de promovare, la care s-au adăugat pasele decisive pe care le dădeam. 

- Cum era baschetul pe vremea aceea?

Era mult mai boem. Firește că evoluau numai jucători români, mulți dintre ei cu o știință a jocului foarte bună. Se juca și atunci destul de dur, dar incomparabil cu ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi. 

- Tu ești de loc din Deva. Cum ai ajuns să joci pentru Timișoara?

Sora mea, Emilia Mariana, era studentă la Politehnică în Timișoara și, în parte, am venit ca să fim împreună. Am avut două variante, la acea vreme, Cluj și Timișoara, dar am ales Timișoara, datorită surorii mele. La nivel sportiv, discuțiile le-am purtat cu antrenorii Mihai Bolcu și Dragoș Oprea, dar și cu Adrian Vermeșan, care era oficial al clubului și atunci. 

- La Deva cine te-a îndrumat spre baschet?

Primul meu antrenor a fost Marcel Mara, nimeni altul decât tatăl fostului fotbalistul Bogdan Mara, iar al doilea Safar Zoltan senior. Vreo doi-trei ani am făcut fotbal, dar tot datorită surorii mele m-am apucat de baschet, pentru că … se juca în sală și nu erau atâtea zgârieturi și accidentări. După antrenamentele de fotbal, veneam tot rupt acasă!

- După un singur sezon cu Timișoara în prima ligă, te-a ispitit Steaua să pleci.

De când evoluam în Divizia B au fost tatonări din partea Stelei și ulterior s-au concretizat. Asta a fost și dorința mea, să joc alături de cei mai buni baschetbaliști ai vremurilor de atunci, precum Petrică Brănișteanu, Florentin Ermurache, Sorin Ardelean. Două sezoane am stat la Steaua și am fost campioni naționali de fiecare dată. Acolo am învățat exact ce înseamnă sportul de echipă, unde sunt mulți jucători de valoare. M-a ajutat foarte mult în experiența mea ulterioară. 

- De ce ai stat doar două sezoane la formația din București?

A venit revoluția și m-a rugat Adrian Vermeșan să mă întorc la Timișoara. A reușit să mă convingă și m-am întors acolo unde am promovat în baschetul de elită.

- Ai avut și convocări la echipa națională.

Da, am fost convocat încă de la vârsta junioratului și am ajuns și la naționala de seniori. Cea mai frumoasă amintire e din Turcia, de la o ediție a Balcaniadei, cea din 1988, unde am jucat foarte bine și am fost ales în cinciul turneului, pe postul de conducător de joc, deși Serbia l-a avut pe acea poziție pe cel ce avea să devină celebru Aleksandar Đorđević, fostul mare jucător și actual selecționer al Serbiei.

- Cum vezi actuala echipă BC Timișoara?

Eu consider că suntem mai solizi decât anul trecut. Am păstrat un nucleu important, jucători care se cunosc și se găsesc foarte bine pe teren și am transferat câțiva baschetbaliști care ne dorim să aducă un plus de valoare. Sper ca vorbele mele să se transforme în rezultate și să avem motive de bucurie alături de suporterii noștri în sezonul 2017/2018. 

Foto: Elba Timișoara, poza făcută la Arad, imediat după obținerea promovării din 1987. Cristian Bota (nr. 9) este al doilea din stânga, pe rândul de jos. 

 

România se găsește printre cele 24 de națiuni care vor participa la turneul masculin de baschet al Universiadei din Taipei. Întrecerea din Asia începe la 19 august, iar extrema noastră, Georgian Păun, a fost convocat în lotul tricolor pentru acest eveniment, aflat în cantonament la București.

Ai noștri au o grupă foarte grea la Campionatul Mondial Universitar (CMU), urmând a întâlni în ordine Cehia (20 august), Estonia (21 august), Emiratele Arabe Unite (23 august), SUA (24 august), Argentina (25 august). Primele două clasate se califică în sferturile de finală. 

”Am șansa să particip la Campionatul Mondial Universitar, iar toată lumea cu care am vorbit mi-a spus că atmosfera din campus, de la competiție, este incredibilă. Avem o grupă dificilă, dar poate facem o surpriză. Oricum, pentru noi este benefic să jucăm cu Statele Unite, întâlnim viitori baschetbaliști de NBA. Este un lucru mare, poate o singură dată în carieră ai o astfel de șansă”

- Probabil americanii vor veni cu jucători din NCAA…

Da, vin cu baschetbaliști din NCAA Division I, divizia cea mai valoroasă a campionatului universitar american. Argentina, Cehia și Estonia sunt și ele echipe cu jucători foarte buni. Noi ne-am mai întâlnit cu unii dintre ei pe perioada junioratului, la Campionatele Europene și îi cunoaștem. 

- Pentru tine este prima Universiadă.

Da… Trebuia să mai participăm și acum două veri în Coreea, dar s-a anulat.  Este o experiență nouă și abia aștept să ajungem acolo. Ne pregătim la București și Galați, jucăm câteva meciuri amicale, apoi în 17 august plecăm spre Asia. 

- Vei lipsi la reunirea BC Timișoara, de la mijlocul lunii, dar te întreb cum vezi  campionatul ce va urma.

Am văzut că majoritatea colegilor mei din sezonul trecut au rămas la echipă, ceea ce este îmbucurător, pentru că noi deja ne cunoaștem, avem o chimie formată și asta ne va ajuta în viitorul sezon.

- A rămas și bunul tău prieten, americanul Adrian Diaz.

Da, am ținut legătura cu el, vara asta, și mă bucur că va continua la Timișoara. Mă bucur că a semnat Igor Mijailovic, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, cu care am fost coleg la Sibiu, și cred că vom face un sezon bun, pentru că toți băieții sunt de caracter. Ne vom înțelege și în teren și în afara terenului. 

- Cum vezi transferurile făcute de celelalte echipe?

Va fi un sezon foarte greu, mai dificil decât precedentul. Foarte multe echipe s-au întărit cu străini valoroși, dar și cu români. Totuși, revin și spun: relațiile, chimia dintre noi ne vor ajuta să obținem rezultate bune spre foarte bune. 

 

Echipa noastră va juca primul meci amical la finalul acestei săptămâni, mai exact sâmbătă, de la ora 19,00, în deplasare, cu Dynamic Belgrad, iar până la primul meci oficial, cel de la Craiova, din Cupa României (30  septembrie) a mai rămas exact o lună.

Înaintea unui nou sezon, am stat de vorbă cu președintele SCM Timișoara, Radu Țoancă, despre BC SCM Timișoara, care a terminat campionatul precedent pe locul al cincilea în Liga Națională.

Care sunt așteptările dumneavoastră pentru sezonul ce va începe?

Așteptările mele și nu numai ale mele, ci și ale iubitorilor de sport din Timișoara, și de baschet în mod special, sunt destul de consistente în acest sezon, în ceea ce privește formația masculină. Avem un lot echilibrat, avem o anumită omogenitate care în ultima perioadă – cel puțin în ultimii doi ani de când conduc SCM-ul – a lipsit, din cauza acelor probleme din 2015, pe care sigur vi le amintiți. Așa cum spunea și președintele secției de baschet, Ilie Trițoiu, ne asumăm ”cu subiect și predicat” play-off-ul, ceea ce ar însemna să repetăm performanța de anul trecut. Acolo, în play-off, în funcție de situație și oportunitățile care se vor ivi, vom încerca să mergem mai sus. De asemenea, nu am abandonat culoarul scurt către cupele europene, numit ”Cupa României”. Încercăm să ajungem în Final 8 și apoi să forțăm drumul spre trofeu, pentru că, acolo, din patru meciuri poți ajunge în finală. Foarte clar, la masculin, vorbim despre posibilitatea ca în 2018 Timișoara să revină în cupele europene. 

Poate fi continuitatea atuul echipei?

Da, consider că poate fi un mare avantaj. Eu mă uit în baschet, nu numai la echipa din Timișoara, ci și la alte formații din țară și văd că se semnează contracte pe perioada unui sezon. Chiar dacă o echipă obține rezultate bune, la final de campionat se poate vedea în situația de a schimba o bună parte din lot. Noi încercăm să asigurăm continuitatea, să semnăm contracte solide cu opțiune de prelungire și să ținem aproape de noi jucătorii de valoare. Numai așa se poate obține performanță, iar la anul, pe vremea aceasta îmi doresc să putem vorbi despre revenirea BC SCM Timișoara în Europa. 

Sperați la un număr mai mare de spectatori, sezonul viitor?

Publicul din Timișoara este foarte pretențios și foarte bun cunoscător de sport. Mă refer acum la toate disciplinele practicate în Timișoara. Sper să le oferim spectatorilor cât mai multe motive să vină la sală, pentru că – fără să supăr pe nimeni – vreau să spun că publicul din Timișoara este unul ”de rezultat”. Echipa masculină a jucat un baschet spectaculos în campionatul 2016/2017, de multe ori și eficient. Poate cu mai multă concentrare în sfertul de finală cu CSM Oradea se putea obține mai mult, dar sunt convins că băieții lucrează bine în această perioadă de antrenamente și partide amicale și vor arăta un joc solid când încep partidele oficiale.

Sezonul acesta, avem opt echipe din Timișoara care vor evolua în sala Constantin Jude, dintre care patru ale SCM-ului. Puțină lume știe că am declinat oferta de a juca în cupele europene cu echipa masculină, tocmai ca să nu perturbăm suplimentar programul foarte încărcat de la sală. Îmi doresc ca în primăvara anului viitor să se inaugureze sala din complexul Politehnica și să avem parte de cât mai mulți spectatori, adevărați suporteri ai sportului timișorean. 

 

Foto: Sebastian Tătaru

 

Articol scris de Milan Ianoșev, voluntar BC Timișoara

Căpitanul echipei noastre, Mladen Jeremic, a acordat un interviu portalului MVP din Serbia, publicat la mijlocul acestei săptămâni. ”Jerry” a fost contactat pentru a-și aminti finala de acum zece ani, a Campionatului Mondial al juniorilor U19, câștigată de sârbi în fața SUA, după un meci în care a înscris 24 de puncte și l-a avut ca adversar direct pe cel ce este de ani buni una dintre cele mai mari vedete NBA, Stephen Curry

La 22 iulie 2007, Serbia învingea SUA cu 74-69, partidă în care  Jeremic a jucat 40 de minute și a fost principal marcator.  

„Chiar dacă au trecut 10 ani, povestesc despre asta foarte des oamenilor. Probabil pentru că Mondialul s-a ținut în țara noastră, au fost multe informații și toată lumea a rămas cu o amintire. Tot turneul am jucat la un nivel înalt, nu doar finala. Am bătut America, într-o atmosferă de nedescris, cu atâtea trăiri și emoții. Ceva ce nu se uită niciodată! Dar, trebuie să recunosc, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă anumiţi jucători nu au fi avut probleme cu accidentările, întrebarea este care ar fi fost rolul meu în toate acestea. În orice caz, totul s-a terminat frumos.”

MVP: Drumul către medalia de aur a început din Loznica (n.r. – locul de naștere al lui Mladen), unde în 1997 ai făcut primii pași în baschet.

„Baschet am început să joc de la 10 ani la KK Loznica, la antrenorul Nikola Rakic. El m-a antrenat până la 14 ani și până la plecarea la FMP. De la acel moment, totul a fost cumva în favoarea mea. Este un sistem în care jucătorii tineri au toate condițiile pentru a reuși. Slobodan Klipa a fost antrenorul care a avut cea mai mare influență asupra mea. Aproape tot ce știu, am învățat de la el. La 18 ani, am plecat la Borac. A fost o mare experiență. După toate astea, am petrecut 4 sezoane în prima echipa a FMP-ului.’’

MVP: După încheierea cooperării s-a mutat în Vrsac, de care-l leaga numai amintiri frumoase.

„La Hemofarm am ajuns, din păcate, când a început să se simtă finalul acelui club. Chiar dacă au fost multe probleme financiare, a fost cea mai frumoasă perioada din cariera mea.’’

MVP: A venit și prima plecare în strainătate, în Italia.

„Prima experiență internațională a fost în liga italiană, la Reggio Emilia. În echipă am creat un rezultat frumos, dar personal nu m-am descurcat cum aș fi vrut. Individual am jucat un sezon bun, dar părerea personală a fost că puteam și mai mult.’’

MVP: Jeremic s-a mutat în Romania, în tara în care chiar jucătorii din Serbia sunt cei care fac diferența și cresc acest sport.

„România are un impact mare în cariera mea. Deja joc de două sezoane la un nivel foarte mare. Liga are o anume calitate și, din an în an, crește. Românii investesc destul în sport, nu doar în baschet. Câteva echipe au bugete serioase și aduc jucători străini foarte buni. Sunt destui de pe teritorul sârbesc care evoluează acolo de ani buni. Cred că am luat o decizie bună. Și anul viitor voi juca la Timișoara: am dobândit un nume și deocamdată îmi e foarte bine. Dacă sănătatea va fi de partea mea, am planuri să mai joc multe sezoane. Nu sunt concentrat pe nici un obiectiv, pentru ca niciodată nu știm ce ne aduce ziua de mâine’’.