Echipa noastră va începe duminică al 31-lea sezon consecutiv în elita baschetului masculin românesc, printr-un meci în deplasare, la Pitești. Elba Timișoara promova în 1987 în Divizia A și deschidea calea unor decenii la rând de partide în primul eșalon.

Cristian Bota, actualul antrenor secund al echipei noastre, era un junior în vârstă de 19 ani la momentul promovării și încă unul foarte talentat. Lumea baschetului spunea pe atunci că are un munte de talent și o mână extrem de fină.

- Cristi, cum a fost promovarea din mai 1987?

A fost un sezon 1986/1987 foarte bun în divizia B, deși clubul abia se organizase. Turneul final de promovare a avut loc la Arad și a fost foarte palpitant. Am câștigat două partide și am pierdut una, linie de clasament care ne-a permis să promovăm.

- Turneul de promovare s-a dovedit unul foarte bun și pentru tine personal …

Da, am făcut jocuri bune. Pe atunci nu se ținea statistica, dar sora mea se afla în tribună și aduna punctele marcate de mine. Am avut o medie de circa 30 de puncte în cele trei jocuri de la turneul de promovare, la care s-au adăugat pasele decisive pe care le dădeam. 

- Cum era baschetul pe vremea aceea?

Era mult mai boem. Firește că evoluau numai jucători români, mulți dintre ei cu o știință a jocului foarte bună. Se juca și atunci destul de dur, dar incomparabil cu ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi. 

- Tu ești de loc din Deva. Cum ai ajuns să joci pentru Timișoara?

Sora mea, Emilia Mariana, era studentă la Politehnică în Timișoara și, în parte, am venit ca să fim împreună. Am avut două variante, la acea vreme, Cluj și Timișoara, dar am ales Timișoara, datorită surorii mele. La nivel sportiv, discuțiile le-am purtat cu antrenorii Mihai Bolcu și Dragoș Oprea, dar și cu Adrian Vermeșan, care era oficial al clubului și atunci. 

- La Deva cine te-a îndrumat spre baschet?

Primul meu antrenor a fost Marcel Mara, nimeni altul decât tatăl fostului fotbalistul Bogdan Mara, iar al doilea Safar Zoltan senior. Vreo doi-trei ani am făcut fotbal, dar tot datorită surorii mele m-am apucat de baschet, pentru că … se juca în sală și nu erau atâtea zgârieturi și accidentări. După antrenamentele de fotbal, veneam tot rupt acasă!

- După un singur sezon cu Timișoara în prima ligă, te-a ispitit Steaua să pleci.

De când evoluam în Divizia B au fost tatonări din partea Stelei și ulterior s-au concretizat. Asta a fost și dorința mea, să joc alături de cei mai buni baschetbaliști ai vremurilor de atunci, precum Petrică Brănișteanu, Florentin Ermurache, Sorin Ardelean. Două sezoane am stat la Steaua și am fost campioni naționali de fiecare dată. Acolo am învățat exact ce înseamnă sportul de echipă, unde sunt mulți jucători de valoare. M-a ajutat foarte mult în experiența mea ulterioară. 

- De ce ai stat doar două sezoane la formația din București?

A venit revoluția și m-a rugat Adrian Vermeșan să mă întorc la Timișoara. A reușit să mă convingă și m-am întors acolo unde am promovat în baschetul de elită.

- Ai avut și convocări la echipa națională.

Da, am fost convocat încă de la vârsta junioratului și am ajuns și la naționala de seniori. Cea mai frumoasă amintire e din Turcia, de la o ediție a Balcaniadei, cea din 1988, unde am jucat foarte bine și am fost ales în cinciul turneului, pe postul de conducător de joc, deși Serbia l-a avut pe acea poziție pe cel ce avea să devină celebru Aleksandar Đorđević, fostul mare jucător și actual selecționer al Serbiei.

- Cum vezi actuala echipă BC Timișoara?

Eu consider că suntem mai solizi decât anul trecut. Am păstrat un nucleu important, jucători care se cunosc și se găsesc foarte bine pe teren și am transferat câțiva baschetbaliști care ne dorim să aducă un plus de valoare. Sper ca vorbele mele să se transforme în rezultate și să avem motive de bucurie alături de suporterii noștri în sezonul 2017/2018. 

Foto: Elba Timișoara, poza făcută la Arad, imediat după obținerea promovării din 1987. Cristian Bota (nr. 9) este al doilea din stânga, pe rândul de jos. 

 

Echipa noastră va juca primul meci amical la finalul acestei săptămâni, mai exact sâmbătă, de la ora 19,00, în deplasare, cu Dynamic Belgrad, iar până la primul meci oficial, cel de la Craiova, din Cupa României (30  septembrie) a mai rămas exact o lună.

Înaintea unui nou sezon, am stat de vorbă cu președintele SCM Timișoara, Radu Țoancă, despre BC SCM Timișoara, care a terminat campionatul precedent pe locul al cincilea în Liga Națională.

Care sunt așteptările dumneavoastră pentru sezonul ce va începe?

Așteptările mele și nu numai ale mele, ci și ale iubitorilor de sport din Timișoara, și de baschet în mod special, sunt destul de consistente în acest sezon, în ceea ce privește formația masculină. Avem un lot echilibrat, avem o anumită omogenitate care în ultima perioadă – cel puțin în ultimii doi ani de când conduc SCM-ul – a lipsit, din cauza acelor probleme din 2015, pe care sigur vi le amintiți. Așa cum spunea și președintele secției de baschet, Ilie Trițoiu, ne asumăm ”cu subiect și predicat” play-off-ul, ceea ce ar însemna să repetăm performanța de anul trecut. Acolo, în play-off, în funcție de situație și oportunitățile care se vor ivi, vom încerca să mergem mai sus. De asemenea, nu am abandonat culoarul scurt către cupele europene, numit ”Cupa României”. Încercăm să ajungem în Final 8 și apoi să forțăm drumul spre trofeu, pentru că, acolo, din patru meciuri poți ajunge în finală. Foarte clar, la masculin, vorbim despre posibilitatea ca în 2018 Timișoara să revină în cupele europene. 

Poate fi continuitatea atuul echipei?

Da, consider că poate fi un mare avantaj. Eu mă uit în baschet, nu numai la echipa din Timișoara, ci și la alte formații din țară și văd că se semnează contracte pe perioada unui sezon. Chiar dacă o echipă obține rezultate bune, la final de campionat se poate vedea în situația de a schimba o bună parte din lot. Noi încercăm să asigurăm continuitatea, să semnăm contracte solide cu opțiune de prelungire și să ținem aproape de noi jucătorii de valoare. Numai așa se poate obține performanță, iar la anul, pe vremea aceasta îmi doresc să putem vorbi despre revenirea BC SCM Timișoara în Europa. 

Sperați la un număr mai mare de spectatori, sezonul viitor?

Publicul din Timișoara este foarte pretențios și foarte bun cunoscător de sport. Mă refer acum la toate disciplinele practicate în Timișoara. Sper să le oferim spectatorilor cât mai multe motive să vină la sală, pentru că – fără să supăr pe nimeni – vreau să spun că publicul din Timișoara este unul ”de rezultat”. Echipa masculină a jucat un baschet spectaculos în campionatul 2016/2017, de multe ori și eficient. Poate cu mai multă concentrare în sfertul de finală cu CSM Oradea se putea obține mai mult, dar sunt convins că băieții lucrează bine în această perioadă de antrenamente și partide amicale și vor arăta un joc solid când încep partidele oficiale.

Sezonul acesta, avem opt echipe din Timișoara care vor evolua în sala Constantin Jude, dintre care patru ale SCM-ului. Puțină lume știe că am declinat oferta de a juca în cupele europene cu echipa masculină, tocmai ca să nu perturbăm suplimentar programul foarte încărcat de la sală. Îmi doresc ca în primăvara anului viitor să se inaugureze sala din complexul Politehnica și să avem parte de cât mai mulți spectatori, adevărați suporteri ai sportului timișorean. 

 

Foto: Sebastian Tătaru

 

Articol scris de Milan Ianoșev, voluntar BC Timișoara

Căpitanul echipei noastre, Mladen Jeremic, a acordat un interviu portalului MVP din Serbia, publicat la mijlocul acestei săptămâni. ”Jerry” a fost contactat pentru a-și aminti finala de acum zece ani, a Campionatului Mondial al juniorilor U19, câștigată de sârbi în fața SUA, după un meci în care a înscris 24 de puncte și l-a avut ca adversar direct pe cel ce este de ani buni una dintre cele mai mari vedete NBA, Stephen Curry

La 22 iulie 2007, Serbia învingea SUA cu 74-69, partidă în care  Jeremic a jucat 40 de minute și a fost principal marcator.  

„Chiar dacă au trecut 10 ani, povestesc despre asta foarte des oamenilor. Probabil pentru că Mondialul s-a ținut în țara noastră, au fost multe informații și toată lumea a rămas cu o amintire. Tot turneul am jucat la un nivel înalt, nu doar finala. Am bătut America, într-o atmosferă de nedescris, cu atâtea trăiri și emoții. Ceva ce nu se uită niciodată! Dar, trebuie să recunosc, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă anumiţi jucători nu au fi avut probleme cu accidentările, întrebarea este care ar fi fost rolul meu în toate acestea. În orice caz, totul s-a terminat frumos.”

MVP: Drumul către medalia de aur a început din Loznica (n.r. – locul de naștere al lui Mladen), unde în 1997 ai făcut primii pași în baschet.

„Baschet am început să joc de la 10 ani la KK Loznica, la antrenorul Nikola Rakic. El m-a antrenat până la 14 ani și până la plecarea la FMP. De la acel moment, totul a fost cumva în favoarea mea. Este un sistem în care jucătorii tineri au toate condițiile pentru a reuși. Slobodan Klipa a fost antrenorul care a avut cea mai mare influență asupra mea. Aproape tot ce știu, am învățat de la el. La 18 ani, am plecat la Borac. A fost o mare experiență. După toate astea, am petrecut 4 sezoane în prima echipa a FMP-ului.’’

MVP: După încheierea cooperării s-a mutat în Vrsac, de care-l leaga numai amintiri frumoase.

„La Hemofarm am ajuns, din păcate, când a început să se simtă finalul acelui club. Chiar dacă au fost multe probleme financiare, a fost cea mai frumoasă perioada din cariera mea.’’

MVP: A venit și prima plecare în strainătate, în Italia.

„Prima experiență internațională a fost în liga italiană, la Reggio Emilia. În echipă am creat un rezultat frumos, dar personal nu m-am descurcat cum aș fi vrut. Individual am jucat un sezon bun, dar părerea personală a fost că puteam și mai mult.’’

MVP: Jeremic s-a mutat în Romania, în tara în care chiar jucătorii din Serbia sunt cei care fac diferența și cresc acest sport.

„România are un impact mare în cariera mea. Deja joc de două sezoane la un nivel foarte mare. Liga are o anume calitate și, din an în an, crește. Românii investesc destul în sport, nu doar în baschet. Câteva echipe au bugete serioase și aduc jucători străini foarte buni. Sunt destui de pe teritorul sârbesc care evoluează acolo de ani buni. Cred că am luat o decizie bună. Și anul viitor voi juca la Timișoara: am dobândit un nume și deocamdată îmi e foarte bine. Dacă sănătatea va fi de partea mea, am planuri să mai joc multe sezoane. Nu sunt concentrat pe nici un obiectiv, pentru ca niciodată nu știm ce ne aduce ziua de mâine’’.

 

România se găsește printre cele 24 de națiuni care vor participa la turneul masculin de baschet al Universiadei din Taipei. Întrecerea din Asia începe la 19 august, iar extrema noastră, Georgian Păun, a fost convocat în lotul tricolor pentru acest eveniment, aflat în cantonament la București.

Ai noștri au o grupă foarte grea la Campionatul Mondial Universitar (CMU), urmând a întâlni în ordine Cehia (20 august), Estonia (21 august), Emiratele Arabe Unite (23 august), SUA (24 august), Argentina (25 august). Primele două clasate se califică în sferturile de finală. 

”Am șansa să particip la Campionatul Mondial Universitar, iar toată lumea cu care am vorbit mi-a spus că atmosfera din campus, de la competiție, este incredibilă. Avem o grupă dificilă, dar poate facem o surpriză. Oricum, pentru noi este benefic să jucăm cu Statele Unite, întâlnim viitori baschetbaliști de NBA. Este un lucru mare, poate o singură dată în carieră ai o astfel de șansă”

- Probabil americanii vor veni cu jucători din NCAA…

Da, vin cu baschetbaliști din NCAA Division I, divizia cea mai valoroasă a campionatului universitar american. Argentina, Cehia și Estonia sunt și ele echipe cu jucători foarte buni. Noi ne-am mai întâlnit cu unii dintre ei pe perioada junioratului, la Campionatele Europene și îi cunoaștem. 

- Pentru tine este prima Universiadă.

Da… Trebuia să mai participăm și acum două veri în Coreea, dar s-a anulat.  Este o experiență nouă și abia aștept să ajungem acolo. Ne pregătim la București și Galați, jucăm câteva meciuri amicale, apoi în 17 august plecăm spre Asia. 

- Vei lipsi la reunirea BC Timișoara, de la mijlocul lunii, dar te întreb cum vezi  campionatul ce va urma.

Am văzut că majoritatea colegilor mei din sezonul trecut au rămas la echipă, ceea ce este îmbucurător, pentru că noi deja ne cunoaștem, avem o chimie formată și asta ne va ajuta în viitorul sezon.

- A rămas și bunul tău prieten, americanul Adrian Diaz.

Da, am ținut legătura cu el, vara asta, și mă bucur că va continua la Timișoara. Mă bucur că a semnat Igor Mijailovic, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, cu care am fost coleg la Sibiu, și cred că vom face un sezon bun, pentru că toți băieții sunt de caracter. Ne vom înțelege și în teren și în afara terenului. 

- Cum vezi transferurile făcute de celelalte echipe?

Va fi un sezon foarte greu, mai dificil decât precedentul. Foarte multe echipe s-au întărit cu străini valoroși, dar și cu români. Totuși, revin și spun: relațiile, chimia dintre noi ne vor ajuta să obținem rezultate bune spre foarte bune. 

 

Performanța naționalei de baschet tineret a României, aceea de a promova în divizia A a Campionatului European, a generat foarte mult entuziasm. Despre rezultatul reprezentativei conduse de antrenorul nostru, Tudor Costescu, s-a vorbit ca fiind istorică, iar evoluția tricolorilor a fost analizată zile în șir. La o săptămână de la această promovare, am stat de vorbă cu Tudor Costescu, pentru a-l întreba ”care sunt concluziile trase la rece”.

A fost un turneu greu, de success, extrem de solicitant, în care am avut așteptări mari. Și noi, staff-ul tehnic de la echipă și organizatorii de la noi, ca reprezentativă națională. Am întâlnit formații puternice pe tot parcursul competiției, am avut meciuri disputate, dar acum, uitându-ne în spate și făcând o analiză, realizez cu nu ar fi trebuit să ne fie frică de nicio echipă din competiție.

- Dar v-ați fi așteptat, la start, să câștigați toate meciurile?

Acesta era obiectivul și a fost important că ne-am stabilit un astfel obiectiv. Am luat fiecare meci în parte, am crescut ca evoluție și am ajuns să câștigăm finala.

- Am adresat întrebarea și pentru că a lipsit un jucător foarte valoros, Uță.

Da, este adevărat, dar asta nu ne-a făcut mai slabi, ci poate, din contra, mai puternici. Absența lui nu ne-a știrbit din forța grupului, forță care a reprezentat unul dintre atuurile noastre importante. 

- Care a fost cel mai dificil moment?

Cel mai dificil și cel mai important, moment cheie al competiției, a fost acel meci cu Georgia, primul din turneu. Georgia are o școală baschetbalistică deosebită; are în permanență unul-doi jucători în NBA și minimum patru în Euroligă, în fiecare sezon, dezvoltă un baschet de calitate și ne-a fost deosebit de greu să trecem de ei, mai ales știind că este partida noastră de deschidere, dar mă bucur că am reușit să mobilizăm echipa și să trecem cu bine de acel joc. 

- Ați învins echipe importante ale Europei, cum ar fi Rusia și Croația. N-a  existat o teamă a jucătorilor în acele partide?

Aceste victorii sunt un motiv în plus de bucurie, pentru că nu știu de câte ori în istorie România a izbutit astfel de succese sau dacă a reușit vreodată. Dar, așa cum am spus și la început, nu trebuie să ne fie frică de nicio echipă, fiindcă nivelul jocului nostru, dar în special mobilizarea și dorința de performanță ne-au făcut să fim cel puțin egali cu orice adversar. 

- Aveți o scurtă vacanță acum, după care veniți la Timișoara, pentru a relua pregătirile cu BC.

Suntem aproape de a finaliza lista echipei pentru sezonul următor, mai avem practic de semnat un singur jucător, iar programul din perioada pre-competițională este făcut, așa încât avem toate condițiile să începem bine pregătirea. Sper să fim solizi ca grup, deși acest lucru nu ne-a lipsit în mod special în partea a doua a sezonului, dar urmărim să formăm un grup și mai puternic, nu neapărat prin valoarea intrinsecă a jucătorilor, ci ca nivel de exprimare. O să avem o lună și jumătate la dispoziție pentru a ne atinge acest obiectiv. Ne-am bazat în mod special pe continuitate, am făcut eforturi mari în acest sens, dovadă fiind și recentul anunț privitor la Adrian Diaz. Vreau să mulțumesc clubului pentru că ne-a pus ladispoziție un număr mare de jucători din sezonul trecut, pe care i-am dorit. Sperăm ca acesta să fie un alt atu al nostru, continuitatea. 

- Reunirea este la 14 august, dar vor lipsi jucătorii convocați la loturile naționale, Calotă, Tohătan, Păun. Cât va conta?

Va conta, cel puțin în prima parte a pregătirii, dar sper să nu ajungem să conteze și în prima parte a campionatului. Ei nu sunt în vacanță, ei se antrenează, deci sunt în formă sportivă ridicată. Faptul că am lucrat cu ei și sezonul trecut va face ca integrarea să nu fie așa dificilă. 

- Cum vedeți programul echipei în cele două competiții interne?

Mi-e greu să-mi exprim o părere acum, deoarece nici una dintre echipe nu și-a definitivat lotul și nu au început jocurile amicale. Sper să fim un grup mai puternic decât anul trecut și avem șanse, mai ales în campionat să începem foarte bine.  

 

Foto: Facebook Federația Română de Baschet