Omul care a preluat echipa noastră la mijlocul lunii ianuarie, Tudor Costescu, vorbește despre partea secundă a sezonului 2016/2017. El a lăsat un post sigur de la Federația Română de Baschet pentru tumultul Ligii Naționale de baschet masculin și pentru viața la puls 200 de pe banca tehnică. Cu Tudor Costescu la timonă, BC Timișoara a încheiat campionatul pe poziția a cincea. 

Cum a fost începutul? Cum ați devenit, din antrenor federal, antrenor la Timișoara?

Tudor Costescu: Lucrurile au decurs foarte repede și mă bucur că am ajuns în momentul acesta în care să încheiem împreună o a doua parte de sezon. Eu fiind în funcția de antrenor federal, și ținând legătura cu absolut toate cluburile din țară, deci și cu cel din Timișoara, am fost contactat de cei de aici și mi s-a propus să vin, să încheiem sezonul împreună, într-un mod cât mai bun. Nu am ezitat, doar mi-am luat răgaz de o zi pentru a discuta cu familia și din punct de vedere personal, după care am venit la pregătire.

Practic, nu cunoșteați echipa. Campionatul masculin în ce măsură vă era familiar?

Ca antrenor federal, mi-am orientat activitatea spre dezvoltarea sectorului de tineret, dar pasiunea mea a rămas baschetul de Ligă Națională și de seniori, așa că urmăream cu destulă atenție meciurile și chiar mergeam la partidele din București, când aveam ocazia. Formația Timișoarei nu o cunoșteam în detaliu și multe lucruri s-au devoalat în momentul când am intrat în sală, la pregătire, dar îmi făcusem o impresie despre potențialul jucătorilor, despre potențialul echipei. În plus, cunoștem personal câțiva jucători, pe cei români pe toți, astfel că știam la ce să mă aștept.

Până la final, a fost ceea ce v-ați așteptat?

Eu socotesc că a fost un sezon reușit. Am găsit aici oameni cu care am putut lucra, atât cât au fost valizi, jucători cărora nu am ce să le reproșez, un mediu bun și un staff tehnic care mi-a scurtat foarte mult timpul de acomodare, oameni dedicați. Partea administrativă și managerială a contribuit și ea la atmosfera bună, așa că nu avem lucruri de care să ne plângem.

Acum, la rece, la final de sezon, de ce au apărut acele numeroase accidentări în perioada jocurilor din Top 6?

E greu de spus. Trebuie afirmat că partea de pregătire fizică, strict de pregătire fizică, se face în timp. Eu am sesizat anumite căderi și anumite carențe în această pregătire și am încercat să reglăm lucrurile și să devenim mai buni. S-ar putea spune că la planificarea antrenamentelor nu am avut cea mai bună inspirație, probabil și pentru că nu știam foarte bine sportivii, dar toțuși să ținem cont că, în afară de Jonte Flowers, care a avut o accidentare musculară, toate celelalte probleme au venit întâmplător, contuzii, căzături, entorse: Jeremic a fost lovit la spate, Calotă a căzut pe mână, Rambo a fost lovit în genunchi, deci nu se poate spune că pregătirea a fost cea care a determinat apariția acestor accidentări. Cert este că acești jucători ne-au lipsit foarte mult.

Care a fost momentul cel mai dificil al acestui nou mandat la Timișoara?

Perioada aceea din Top 6 când aveam multe indisponibilități. Știam că în formula în care ne prezentăm este greu să câștigăm, dar chiar și așa am făcut meciuri bune și când aveam doar șapte jucători valizi, cel mult opt. Atunci ne-a fost cel mai greu să rămânem lucizi și calmi. De exemplu, la Cluj, erau doar trei puncte diferență la pauză, am evoluat bine 20-25 de minute, după care adversarul s-a distanțat la 30 de puncte. Este genul de meci când meriți mai mult și ieși de pe teren cu capul plecat, iar dacă astfel de lucruri se repetă îți poți pierde concentrarea pe termen lung.

Se putea mai mult cu Oradea, în sferturile de finală?

Spun și acum că puteam să câștigăm și noi seria, orice scor era posibil. Eu consider Oradea ca fiind cea mai completă, echilibrată și elaborată echipă din sezonul încheiat. Ca aspect al jocului și ca valoare individuală, a fost cel puțin la nivelul Clujului. De aceea, meciurile cu ei au reprezentat cea mai grea încercare pe care o puteam avea în play off. Din punct de vedere al scorului și al evoluției în cele trei meciuri, este frustrant să spui că ai avut 13-14 puncte în primul meci și ai pierdut. Am condus în meciul al doilea până în ultimele cinci minute și apoi am cedat. Acasă, am cedat la două puncte. Într-adevăr, asta rețin statistica și istoria acestor confruntări, însă nu e mai puțin adevărat că noi abia la Pitești, în ultima etapă din Top 6, avusesem tot lotul valid, că mulți jucători veneau după recuperare fizică, după partide în care i-am menajat și atunci coeziunea echipei a avut de suferit. Dacă am fi fost în formulă completă cu două-trei meciuri mai devreme, să fi avut rutină în pregătirea jocurilor cu Oradea, am fi arătat și mai bine. Am spus-o, o repet: eu sunt mândru de modul cum s-au prezentat băieții. Acele avantaje despre care se zice că le-am irosit au fost obținute cu enorm de multă muncă, transpirație și sacrificii. Să ajungi să conduci Oradea șapte din cele opt sferturi ale primelor două partide nu este la îndemâna oricărei echipei. Este adevărat că pe final, din varii motive, imputabile unora sau altora, înfruntările s-au încheiat cu înfrângere, dar cred că trebuie reținute ardoarea și calitatea jocului prestat de noi.

Ați pregătit transferurile?

Am cristalizat un plan, la nivel de intenții. Momentan, așteptăm confirmarea susținerii financiare, pentru că și aici sunt chestiuni de pus la punct. Am înțeles că a apărut o lege nouă, care reglementează modul de efectuare a plăților, contractele și altele. Deocamdată, nu avem toate datele problemei pentru a concretiza vreun transfer, vreo negociere, deoarece nu știm în amănunt cum stăm cu bugetul. Sunt convins că lucrurile o să intre pe un făgaș normal în perioada următoare și atunci vom putea concretiza planurile noastre.

În ce măsură păstrați lotul din sezonul trecut?

Obiectivul nostru principal în această perioadă de transferuri este să securizăm jucătorii pe care dorim să-i păstrăm. Sigur că avem unii baschetbaliști sub contract: Calotă, Drăgușin, Jeremic, Milencovici, Tohătan. De asemenea, avem contracte valabile cu Georgian Păun, Alexandru Albu, Mihai Ursan, Cristian Mocrițchi și Cristian Porumb. Pe lângă ei, vrem să-i păstrăm pe jucătorii care au dat satisfacție sezonul trecut. Ne dorim să se și poată lucrul acesta, deoarece după rezultatele din acest sezon le-a crescut valoarea și probabil și pretențiile lor vor fi mai mari. Să vedem dacă le putem satisface. Eu mi-aș dori să putem oferi continuitate, fiindcă este foarte importantă: și ei sunt obișnuiți unul cu altul, eu cu ei, ei cu mine, cu conducerea, cu orașul. Este important să nu mai căutăm jucători  care să aibă nevoie de perioade lungi de acomodare.