Leii din Banat au avut o surpriză la antrenamentul de luni seară: ei au fost vizitați de Antonio Ferreira, un fost baschetbalist de la FC Porto, acum profesor universitar la Facultatea de Inginerie Mecanică a Universității din Porto.

Surpriză a fost de ambele părți, căci nici profesorul Ferreira nu știa că va ajunge la antrenamentul unei echipe de baschet. Colegii săi de la Universitatea Politehnica din Timișoara, Vasile Rușeț și Nicolae Crainic, l-au invitat ... la o plimbare. ”Este o mare surpriză, vă mulțumesc de primire. Îi voi omorî pe acești doi oameni... (zâmbește spre colegii săi de la UPT). Este foarte frumos, pentru că mi-a trezit amintirile din perioada când eram atât baschetbalist, cât și student. Se întâlnesc două lumi și asta este minunat. Eu fac parte acum din această a doua lume, cea academică”, a spus nostalgic Antonio Ferreira, care a primit un fanion, o eșarfă alb-violetă și maioul Timișoara 30, din partea team-manager-ului Baschet SCM Timișoara, Sabrina Duțu. 

”Îmi amintesc că echipa mea juca mereu pentru titlul de campionă. Întotdeauna făceam pregătire foarte bună, aveam cantonamente și în America, evoluam în cupele europene, întâlneam o mulțime de oameni. Amintiri frumoase am și din perioada când evoluam pentru echipa națională. Am jucat o grupă de calificare în Islanda și am fost ales în ”cinciul ideal” al turneului. Ceea ce găsesc minunat în baschet, când îl compar cu ingineria, este atmosfera, una foarte bună. În baschet, oamenii sunt mult mai prietenoși, relaxați, iar competiția este cinstită. În lumea universitară, sunt momente când nu avem parte de o astfel de atmosferă. Da, mi-e dor de spiritul acela, dar nu mi-e dor - din baschet - de accidentări”
Antonio Ferreira

 

Ferreira are nouă trofee în maioul lui FC Porto: două titluri de campion și șapte Cupe ale Portugaliei. Titlurile le-a obținut în chiar primele două sezoane ca senior, categorie la care a trecut încă de la 17 ani, dar amintirea cea mai frumoasă este din 1987, când a fost decisiv în finala de Cupă cu marea rivală, Benfica Lisabona. ”Am fost faultat în ultima secundă, la scorul de 100-99 pentru Benfica. În perioada aceea primeai 1+1, adică executai a doua aruncare liberă doar dacă o marcai pe prima. Practic, am fi pierdut în cazul în care aș fi ratat-o pe prima”, își amintește fostul shooting guard. ”Mi s-au înmuiat picioarele când mi-am dat seama ce responsabilitate cădea asupra mea. În plus, aveam și câteva coaste rupte, dintr-o accidentare anterioară acelui meci. Am înscris-o pe prima, pentru 100-100, iar apoi am reușit-o și pe a doua și am luat trofeul. După a doua ”liberă” toți colegii au sărit să mă îmbrățiseze, ceea ce m-a făcut să urlu de durere, din pricina coastelor bolnave”. Poate nu întâmplător cea mai frumoasă amintire a lui Antonio vine chiar din 1987, anul promovării Timișoarei în prima ligă, an de când suntem nelipsiți de pe prima scenă…

Antonio Ferreira a ocupat pentru doi ani postul de președinte al Consiliului General al Federației Portugheze de Baschet, însă a fost nevoit să renunțe la funcție, deoarece viața academică îi ocupa foarte mult timp. ”Realmente, nu am când să merg la sală. Trebuie să muncești foarte mult ca să ajungi în vârful ierarhiei universitare, ceea ce eu am reușit. În plus, e viața de familie, iar de câteva săptămâni sunt și bunic, dar a fost o mare plăcere să retrăiesc aceste sentimente, aici, în vizită la clubul dumneavoastră!

Foto: - Antonio Ferreira împreună cu jucătorii SCM Timișoara

- ”To Ferreira, eroul ultimei secunde”, articol din presa portugheză din 1987 / sursă: Facebook Fanii lui Antonio Ferreira